Descoperirile geografice din secolul al XVII – lea au adus în Europa plante, animale şi mirodenii necunoscute dar şi obiecte de artă aparţinând altor civilizaţii, considerate, la acea vreme, exotice. Artele decorative, în special, au preluat uneori ca atare, alteori prelucrând creator, elemente disparate din aceste „noi” (de fapt vechi) culturi, uneori cu tehnicile de execuţie, alte ori adaptându-le tehnicilor deja tradiţionale pe bătrânul continent. Aşa au apărut decoraţiunile aplicate mobilierului, lucrate prin lăcuire succesivă sau inserţii de sidef, carapace de broască ţestoasă sau agate. Gustul pentru mobilierul bogat ornamentat dezvoltat în manufacturile lui Ludovic XIV a fost reluat şi dezvoltat în secolul al XIX – lea, după destrămarea Imperiului napoleonian. Perioada cunoscută sub numele de Al Doilea Imperiu sau Napoleon III este din punct de vedere artistic un amalgam de elemente şi tehnici Ludovic XIV şi Ludovic XVI, o sinteză decorativă a acestora.
Biroul în discuţie este executat din lemn lăcuit în negru, decorat cu bronzuri aurite şi cu blaturl din piele.