„Ruga”

PILIUȚĂ CONSTANTIN, după ce studiază la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seama  manifestări colective organizate în țară.

Se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s -au impus cândva memoriei se împletește cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structură poetică inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunării, de pământul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimina detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură și vitală. Cu aceleași posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu; Tudor Arghezi) și compoziții de evocare istorică. Este, de asemenea, autorul unor lucrări de artă monumentală, realizate în frescă (Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), mozaic (Supermagazinul din Târgoviște) sau din moduli ceramici (Hidrocentrala Porțile de Fier, 1973).

Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de artă românească prezentate peste hotare: Moscova 1964, Varșovia 1979, Praga, Leningrad 1972, Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow 1974, Lisabona, Ankara, Atena 1975, Praga, Istanbul 1976, Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia 1977; 1978 la Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin; 1979 la Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico; 1994 Munchen.

Ia parte la manifestări internaționale la New Delhi 1965; la Paris Salonul independenților 1973, Kosice 1974; Cangnes-sur-men 1977 Festival internațional de pictură;

Expozitii personale: Bucuresti 1957; 1962; 1968; 1972; 1973; Venetia 1967; Malmo 1970; Odorheiu Secuiesc 1971. A primit numeroase premii, din care enumeram: Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România 1967; Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și

Artă 1971; Premiul Ion Andreescu al Academiei Române 1974, etc.

Piliuță a avut întotdeauna o înclinație secretă către teatru. Desenator spontan cu un duct al liniei sigur și expresiv, el este fără îndoială mai ales un colorist. Dar nu un sensual al pastei onctuoase și al beției cromatice cum s-ar putea crede, judecându-l după vitalitatea-i biologică cunoscută. Dimpotrivă, tablourile sale din ultima perioadă, cu dominantele lor de griuri și alburi pure, așternute în straturi foarte subțiri, lăsând pe alocuri să se întrevadă grundul și țesătura pânzei, sunt produse sub semnul unei austrități coloristice absolute.