Lucrarea o reprezintă pe Diana (Artemis în mitologia greacă) zeița vânătorii. Conform legendei grecești, Diana, fiica a lui Jupiter, a fost născută de către Latona, împreună cu fratele ei geaman, Apollo, pe insula Delos.
Ca zeiță a vânătorii era asociată cu animalele sălbatice și cu pădurile, stejarii fiind copacii sacri ai acesteia. Diana era, totodată, zeița Lunii, fiind venerată mai intâi pe muntele Tifata, din apropierea așezării Capua și în pădurile sacre, în special în pădurea Diana Nemorensis („Diana din Nemi”, „Diana pădurilor”), pe malurile lacului Nemi din Aricia, în apropierea Romei. Preotul ei trăia în Aricia și se spunea ca orice bărbat care putea să îl ucidă cu un arc făcut dintr-o ramură din pădure putea deveni el însuși preot al zeiței.
Jean Garnier, artist de succes în Franța în secolul al XIX – lea, a conceput și executat mai multe decorații sculpturale pentru palate particulare și oficiale. În acea perioadă era aproape obligatoriu ca acestea să se inspire din mitologia greacă și romană. Artistul a fost premiat la Salonul de Artă din Paris în anul 1892.
Grațioasă și monumentală în același timp, sculptura de față reprezintă zeița vânătorii Diana, ținând în mâna dreaptă o suliță, iar cu mâna stângă, un scut. Personajul este înfățișat în mișcare, cu părul lung plasat pe spate, fiind înveșmântat cu o draperie care îi acoperă partial corpul.
Siluetă elegantă, avântată, de un rafinament plastic extrem, statuia este un punct de mândrie şi atracţie pentru orice spaţiu, fie el public sau privat.